Muzeul Național al Literaturii Române, în parteneriat cu Muzeul Național al Țăranului Român, organizează, în perioada 24 iunie – 20 iulie 2025, la sediul său din strada N. Crețulescu 8, expoziția intitulată „Colecție și colecționar | Silviu Ilea”, care cuprinde elemente ale costumului tradițional românesc din colecția Dr. Silviu Ilea.
Expoziția este dedicată celebrării Zilei Internaționale a Iei, stabilită prin Legea nr. 184/21 iunie 2022 în data de 24 iunie, o zi cu o semnificație aparte, fiind și Ziua de Sânziene sau Drăgaica, o sărbătoare tradițională românească legată de solstițiul de vară, dar și nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Scopul pe care îl are această zi specială este de a răspândi în întreaga lume portul tradițional al României și de a arăta frumusețea acestei bluze specifice.
Conceptul expozițional pune în evidență varietatea cămășilor din diferite zone ale țării, atât prin costume întregi cât și prin piese separate. Costumul tradițional fiind în primul rând un element al culturii materiale, varietatea sa mai apare – și nu pe plan secundar – și în funcție de alți factori generali pentru toate zonele, ca: ocupație, anotimp, ocazii, vârstă, sex. În general, pentru zilele de lucru, piesele costumului tradițional sunt simple, mai puțin ornamentate, confecționate din materiale mai tari, cu o croială mai largă decât cele de sărbătoare.
Cele mai răspândite, și totodată cele mai bogat ornamentate, sunt cămășile încrețite la gât, care se prezintă sub forma mai multor tipuri : cămașa cu încrețitură, cămașa cu ciupag și cămașa cu lăcez. Cămașa cu încrețitură, cunoscută și sub denumirea de „cămașă cu altiță”, „cămașă cu brezarău” și, mai rar, „cămașă cu țâtură”, se obține din patru lați de pânză: doi pentru stanii cămășii – piepții și spatele – și doi pentru mâneci. Gura de la gât a cămășii se formează de fapt prin simpla încrețire a acestor patru lați, cu ajutorul unei ațe de in sau cânepă, numită „spacma” sau brezărău (pronunțat în unele zone și „brizărău”).
Cămașa dreaptă, cu stanul alcătuit dintr-o singură bucată de pânză, care acoperă fața și spatele era folosită mai ales la lucru. Stanul era prevăzut cu o deschizătură pentru îmbrăcare, rotundă ce se prelungește pe piept într-o despicătură în pânză. Mânecile a căror lățime inițial nu depășea pe cea a unui lat de pânză (ulterior s-a folosit un lat jumătate de pânză) se păstrează drepte ca linie fiind prinse în umăr. Sub braț, între stan și mânecă se intercalează pavele pătrate, de dimensiuni variabile. Stanul este lărgit cu clini laterali (anume câte un clin drept de fiecare parte sau câte doi, în special la cămășile lungi, în acest caz, una din laturile clinului se taie oblic, fapt care impune cămășii o linie trapezoidală).
Culoarea joacă un rol deosebit de important din punct de vedere decorativ și artistic dar şi marcă de vârstă. Cămășile, în general, prezintă o armonie cromatică deosebită, rezultată din dinamica contrastelor cromatice, între care albul – culoarea de bază – înviorează prin prezența sa abundentă nuanțele gamei policrome. Compoziția decorativă a cămășilor stabilește un echilibru tridimensional, suprafețele de culoare creează volume cromatice ce se suprapun armonios siluetei feminine.
Uimită de frumusețea costumului popular românesc, Regina Elisabeta îl adoptă fără rezerve şi îl impune suitei regale în manifestările de la curte, conferindu-i o mare prestanţă socială. Apoi, societăţi precum “Concordia” şi “Furnica” au contribuit la dezvoltarea broderiilor şi cusăturilor româneşti şi au ajutat femeile din popor infirme, văduve şi casnice, să capete lucru la domiciliu pentru a-şi putea întreţine familia.
Acest tip de piese au fost purtate de membri ai Casei Regale din profunda admiraţie pentru costumul popular românesc. Ele se regăsesc în fotografiile epocii. Cultivarea tradiţiilor şi a meşteşugurilor populare româneşti a fost o datorie asumată de Familia Regală încă din timpul domniei Regelui Carol I. În plină perioadă de afirmare a identităţii naţionale, Regii şi Reginele României au încurajat înfiinţarea atelierelor de Artă Naţională ale căror creaţii inspirate din lumea ţărănească au făcut renumele ţării la Expoziţiile Universale de la Paris, Bruxelles sau New York. Faptul că Regii şi Reginele României au şi purtat aceste costume la ocazii speciale a fost o dovadă de patriotism.
Expoziția va fi însoțită de imagini din colecția Muzeului Național al Literaturii Române (cu Ion Pillat, Carmen Sylva și Sabina Cantacuzino, îmbrăcați în costume tradiționale – sec. XX) și a Muzeului Național al Țăranului Român (țărani îmbrăcați în costume tradiționale sec. IX – XX).
Dr. Horațiu Silviu Ilea s-a născut în Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, și a urmat cursurile Universității din București, Facultatea de Istorie, Secția Istoria artei (2008- 2011) și un master în cadrul aceleiași instituții, cu specializarea Istoria Artei și Filosofia Culturii (2011-2013). În septembrie 2018 se înscrie la cursurile școlii doctorale din cadrul Universității București, Facultatea de Litere, Secția Studii Culturale, având tema Valențe identitare ale costumului tradițional din Ocolul Câmpulung Moldovenesc, sub coordonarea Prof. univ. Dr. Narcisa Alexandra Știucă, titlu obținut în anul 2022.
Din anul 2014 este angajat la Muzeul Național al Țăranului Român pe postul de muzeograf la colecția Diverse, ocupându-se de obiectele de recuzită rituală dar și de piesele de port popular ce au aparținut Familiei Regale, contribuind la clasarea lor. Din 2017 este responsabil de colecția de Port Popular, având în grijă un număr de peste 20.000 de piese de costum tradițional – cămăși, catrințe, fote, podoabe, haine din blană sau dimie.
Datorită competențelor în ceea ce privește costumul tradițional este cooptat, în anul 2019, în cadrul Comisiei de Salvgardare a Patrimoniului Imaterial și în grupul de lucru multinațional pentru realizarea dosarului UNESCO Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova. După aprobarea dosarului de către UNESCO, face parte și din comisia de monitorizare a elementului înscris. În 2023 devine expert în bunuri cu semnificație etnografică.
Este autorul volumelor: Suport de curs, pentru cursul de dobândire a competențelor în arta populară din Bucovina, Suceava, 2019; Ocolul Câmpulungului Moldovenesc. Privire spre trecut, Editura Lidana, Suceava, 2020; Țeserea Lumii, Scoarțe românești din patrimoniul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală și al Muzeului Național al Țăranului Român, Catalog de expoziție, Editura MARTOR, 2022, și a numeroase articole publicate în volume colective și reviste de specialitate.
Pe lângă munca de cercetare și punere în valoare a patrimoniului Muzeului Național al Țăranului Român, continuă colaborarea cu Universitatea din București, Facultatea de Litere, în cadrul căreia predă cursul Salvgardarea patrimoniului imaterial.
Vernisajul expoziției va avea loc în data de 24 iunie 2025, ora 18.30.
Vă așteptăm cu drag!
