Muzeul Național al Literaturii Române organizează sâmbătă, 30 mai, între orele 14.00-18.00, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu 8, în cadrul Atelierului de creație Poezie în viață, coordonat de Nina Vasile, o întâlnire cu un duo de poeți performeri: Cosmina Moroșan și Vlad Constantinescu.
În București activează discret dar tot mai convingător, un val de poeți performeri (pe care i-am așteptat de mult), și care ar trebui să atragă atenția publicului larg asupra unui mod diferit de a înțelege, a scrie, a face poezie în lumea actuală. Cu atât mai mult cu cât acest soi „nou” de poeți – care se pot revendica din avangardismul interbelic dar și din evoluția actuală internațională a fenomenului performativ în poezie – prin Cosmina Moroșan (n. 1989) – are nu doar o conștiință estetică și filosofică clară a propriului demers în contextul istoriei, ci și o practică existențială surprinzător de matură pentru timpul scurt de când se practică la noi performance-ul poetic. Ea are o teză de doctorat (A simți deleuzian. Schizanaliza practicilor literare experimentale) și a publicat în reviste, poeme și articole teoretice care în timp cred că vor duce la ceea ce s-ar putea numi teoreticianul asumat al fenomenului po(i)etic performativ românesc. A debutat cu volumul de poeme AgesexlocationPLS (Editura Vinea, 2006 ) iar în 2017 a publicat beatitudine (eseu politic) la Nemira.
Dacă în general, performace-ul poetic a început ca tendință imitativă, dat fiind ineditul/insolitul actului poetic specific, istoria grupului format din Cosmina Moroșan (ce semnează și Morfolina) și Vlad Constantinescu (ce semnează și Anticorp Solar), este deja una bogată, remarcată și premiată, cu o personalitate puternică, o voce poetic-scenică deja inconfundabilă (îndelung cultivată și exersată). La propriu, am putut să observ actul total de transfigurare și trans-portare al Cosminei, în recitalurile sale vocale, ceea ce înseamnă că este o poetă care folosește vocea ca element tehnic de re-semnificare sau scriitură poetică cu rol de augmentare a potențialului textual iar nu ca un simplu canal de exprimare sonoră a poeziei. În cazul ei sau al grupului „Cosmina-Vlad”, ce mai poate fi nou în poezie acum, ca tendință performativă a poeților noștri, este o opțiune profundă care nu mai ține doar de modă dar nici nu reia registrul absurd al avangardei istorice ci preia elemente tehnice din celelalte arte, din recuzita socială a lumii prezente pentru a recupera și funcții existențiale ale poeziei: „Arta e cea mai importantă: arta adevărată, arta în detrimentul psihologizărilor, dramatizării, imperativelor de relaționare./E, mai ales, spontană ‒ însă muncește pentru ea/ în ea, cu oricâtă / energie vine.” (din Octogonul beatitudinii /pentru a-mi face viața cât mai autentică).
În funcție de combinația dintre textul poetic și altă artă (muzică, teatru, dans, arte vizuale), poezia performance are diferite denumiri care nu contează acum dar cred că nu e întâmplător că există deja o comunitate a acestor poeți performeri care au ieșit din inerția poeziei textuale, că ei se vizitează reciproc în locuri private, în instituții sau în spații publice neconvenționale (parcuri, mall-uri, piețe, străzi, ape), oriunde mai puțin în paginile cărților. După cum, nu e întâmplătoare poziția lor adesea angajată social, ceea ce repune în discuție această temă, nu sub semnul întrebării ci ca reformulare a tipului de angajare nu doar a poeziei ci și a poetului, a rolului său în societate: de conștientizare, de rezistență, de atitudine, însă fără aderență la o ideologie politică totuși, în ciuda declarației din titlul volumului pe care l-am primit de la Cosmina Moroșan: beatitudine (eseu politic) (sic!). Ca volum clasic de poezie (să zicem așa), tripla opțiune – metaforă/teorie estetică/politică, este o structură deleuziană „trei în unu” (ironic pentru lumea noastră consumistă!), cu diverse variații, ce nu se păstrează vizibil explicit și pe parcursul corpului textual-poetic dar rămâne să vedem în cadrul Atelierului de creație Poezie în viață, posibilul nivel intrinsec performativ al volumului publicat. În orice caz, prezența în Atelierul nostru a acestui duo poetic Cosmina Moroșan și Vlad Constantinescu, este extrem de prețioasă și sunt sigură că experiența lor împărtășită va da roade pentru tinerii participanți.
De la Vlad Constantinescu (Anticorp Solar) nu am primit un volum, dar are un bogat palmares performativ în mediul vizual, sonor, „cu o preocupare pentru text (notițe, etimologie plurală). Practica lui se concentrează în direcții obiectiv-vitalist-speculative pe conceptul de spațiu ludic, populat de entități-evenimente”. Ca și Cosmina Moroșan (din 2018, în proiecte comune), expune /performează în galerii, instituții și contexte independente: Centrul Național al Dansului, Rezidența Otopeni, Teatre, Meet Factory (Praga) și ODD.
(Nina Vasile, coordonatoare Atelier de Creație Poezie în Viață)
Alte detalii: https://www.facebook.com/caleapoeziei
https://www.facebook.com/groups/Taller.Poeticperformance/
