Trei adolescenţi reușesc, în anul 1912, la Bucureşti, să creeze o revistă literară: Ion Iovanaki (Ion Vinea), Samuel Rosenstock (Tristan Tzara) şi Marcel Iancu (arhitect și pictor). Revista „Simbolul”, publicată doar în patru numere, reflecta dorința tinerilor de schimbare, de luptă pentru dreptul poeziei de a fi vie: ,,pentru dreptul de a fi obscură şi profundă, izolată şi singulară, prețioasă şi ireală”.
O fotografie aflată, astăzi, în expoziția de bază a MNLR, îl surprinde pe Ion Vinea alături de Tristan Tzara acolo unde poate nu ne așteptăm: la marginea unei păduri, privind curajoși spre viitor. Sunt liceeni, aflați în vacanță, în provincie: Ion Vinea, zvelt, încrezător în sine, îmbrăcat în costum de echitație, și Tristan Tzara, elegant, înălțându-se discret pe o piatră din apropiere pentru a echilibra distanța.
În 1915, Tristan Tzara va pleca la Zürich, unde se afla deja Marcel Iancu. La 14 iulie 1916, are loc primul spectacol Dada, la Cabaretul Voltaire. Va lua naştere, astfel, dadaismul, mișcare care va influența arta europeană.
,,Aşa s-a născut DADA, dintr-o nevoie de independenţă, de neîncredere faţă de comunitate. Cei ce sunt cu noi îşi păstrează libertatea. Noi nu recunoaştem nici o teorie. Ajunge cu academiile cubiste şi futuriste, laboratoare de idei formale.” (fragment din „Manifestul Dada 1918”, citit de Tristan Tzara la Zürich, în data de 23 martie 1918)
,,Dada nu e nimic / Dada e totul. Dada e viu, haotic, imprevizibil și fără sens, ca viața însăși.”
,,Dada e viața fără papuci și fără paralele.”
(Tristan Tzaza, „Șapte manifeste DADA”, ediția a II-a revizuită, versiuni românești, prefață și note de Ion Pop, Editura Polirom, Iași, 2016)
Text de Oana Oros, muzeograf – MNLR Crețulescu
