Expoziție Mircia Dumitrescu și Constantin Baciu | „Ion Creangă – 185”

0
283

Muzeul Național al Literaturii Române organizează cu prilejul împlinirii a 185 de ani de la nașterea lui Ion Creangă, începând cu 1 septembrie 2022, în Calea Griviței 64-66, expoziția „Ion Creangă – 185”.

Până la data de 10 septembrie 2022, vizitatorii pot admira expoziția ce cuprinde ilustrații de carte și gravură în lemn din „Poveștile” lui Ion Creangă semnate Mircia Dumitrescu, dar și ilustrații la poveștile lui Ion Creangă, precum și plăcile din lemn care au stat la baza realizării lucrărilor de grafică onorate cu Premiul pentru ilustrație în 1970, la Leipzig. Expoziția aduce în prim-plan o perspectivă asupra cărții-obiect. Ilustrațiile lui Constantin Baciu la „Amintiri din copilărie” oferă o valoroasă interpretare grafică asupra celui mai cunoscut text al lui Ion Creangă. Volumul de „Povestiri”, ilustrat de Mircia Dumitrescu, oferă un alt tip de perspectivă asupra imaginarului lui Creangă. Apropierea de Creangă prin intermediul conținutului vizual propus de cei doi graficieni poate micșora distanța de percepție dintre universul lui Creangă și cel contemporan.

Expoziția poate fi vizitată de marți până sâmbătă, în intervalul orar 10.00-18.00.

Biletele de intrare pentru vizitarea expozițiilor temporare și a Atelierului de artist Margareta Sterian de la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din Calea Griviței 64-66 au următoarele tarife:
a) Bilete de intrare:
10 lei/zi/vizitator – adulţi
5 lei/zi/vizitator – pensionari, elevi, studenţi
Gratuit – copii sub 7 ani, persoane cu dizabilități, angajații PMB și angajaţii reţelei de muzee din România
b) Taxă ghidaj: 6 lei/zi/vizitator

Proiect finanțat cu sprijinul SGG.

Mircia Dumitrescu s-a născut la Căscioarele, la 3 iulie 1941. Este gravor, sculptor, pictor, grafician-ilustrator, tapiser. A făcut sute de ilustrații pentru mari autori din literatura română, iar pentru Mihai Eminescu, poetul nostru național, a găsit o formulă inovatoare de tipărire realizată și cu ajutorul unor tehnici digitale prin care i-a reprodus integral manuscrisele. Membru corespondent al Academiei Române, a predat timp de mulți ani gravura ca profesor universitar doctor la Academia de Arte Plastice din București. A obținut numeroase premii atât în țară, cât și în străinătate. Artistul a participat din anul 1966 la saloane de desen și gravură, la expoziții de grafică aplicată, manifestări de artă românească, organizate în 1968 la Cracovia, Frankfurt pe Main, Helsinki, Praga, în 1970 la Regensburg, Düsseldorf, Torino, Lodz, Stuttgart, Rabat, Roma. La Târgul Internațional al Cărții de la Leipzig Mircia Dumitrescu a obținut doi ani consecutivi premiul cel mare pentru ilustrație de carte, pentru volumele lui Ovidius, „Tristele și Ponticele” (1970), precum și pentru „Poveștile” lui Ion Creangă (1971). Lui Mircia Dumitrescu i-a fost decernat Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler atât pentru Literatură, cât și la categoria Arte Vizuale. „Mircia Dumitrescu ne oferă spectacolul unui om care intră în senectute cu o forţă, cu o amploare a unui geniu neaşteptat pentru el şi pentru noi toţi. Acest artist are o anumită spaimă de deschidere, de etalare, care e o spaimă de el însuşi, de fapt. Or, în cele din urmă, Mircia Dumitrescu s-a învins pe sine însuși şi ne prezintă spectacolul splendid al unei mari personalităţi, de care noi, scriitorii, suntem mândri”, spune despre Mircia Dumitrescu acad. Nicolae Breban.

Născut la 9 februarie 1930, la Iași, Constantin Baciu și-a început studiile la Academia de Belle-Arte din Iași (1947) și a continuat la Universitatea de Artă și Design, Cluj-Napoca. A absolvit Institutul de Artă Plastică „Nicolaie Grigorescu” din București, în 1956. Corneliu Baba a fost unul dintre profesorii săi. Artistul a părăsit în 2005 această lume. Opera lui, vitală, recognoscibilă prin grația desfășurării ei, deliberat copilărească și pătimaș expresivă, pare cronica unei umanități ce copleșește prin candoare și prin măiestrie sau, mai bine spus, printr-o măiestrie a candorii. Nimic nu a rămas neobservat de ochii acestui mare ales al creionului, al peniței, al gravurii și al culorii. Constantin Baciu a iubit cercul, i-a transmis dramatism, l-a „rostogolit” cum însuși spune, cu înfometare și tandrețe peste tot, pasional, și i-a dat inima. Un amănunt devine la Constantin Baciu un fapt intens de trăire. Artistul și-a mutat privirea de la un lucru la altul, de la un fapt la altul, grăbit să nu piardă nimic din inocența, frumusețea sau durerea acestei lumi. Cărțile pe care le-a ilustrat de-a lungul vieții sunt un amestec fermecător de cuvinte și imagini.

Ion Creangă (1 martie 1837, Humulești, județul Neamț – 31 decembrie 1889, Iași) a fost scriitor, învățător, diacon. Numele său era Ion Ștefănescu, dar l-a schimbat ulterior în Creangă, după mama lui, Smaranda. Despre puțini scriitori români s-au scris atât de multe monografii critice așa cum s-a întâmplat cu Ion Creangă. Este cunoscut datorită talentului său la scris povești și povestiri, precum și măiestriei de a compune o scriere autobiografică unică, „Amintiri din copilărie”. A învățat slovele la școala din satul natal, cu dascălul Vasile, apoi cu dascălul Iordache. Urmând ambiția mamei sale, care-l voia om învățat, a plecat de acasă pentru a-și continua studiile mai întâi la Broșteni, apoi la școala învățătorului Nicolae Nanu din Târgu Neamț, la noua „Shola publică” din același oraș, la Școala de Catiheți de la Fălticeni, iar în 1855, când aceasta se desființează, la Seminarul Socola din Iași. După moartea tatălui, petrecută în 1858, a fost nevoit să-și întrerupă studiile. Se căsătorește cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Sfinții 40 de mucenici din Iași, numit cântăreț la aceeași biserică, hirotonit diacon și numit mai întâi la biserica Sfânta Treime, apoi la Sfinții 40 de Mucenici, până în 1863. Doi ani mai devreme s-a înscris la Facultatea de Teologie, desființată în 1864. A urmat, imediat, cursurile Școlii Normale de la „Trei Ierarhi” pentru a deveni institutor. Aici și-a început și cariera pedagogică. În 1867, se desparte de soția sa și intră în conflict cu superiorii Bisericii. În 1872, a fost exclus din rândul clericilor și din învățământ. Rămas fără venituri, Ion Creangă și-a deschis un debit de „tiutiun” pe strada Cuza-Vodă, dar la schimbarea de guvern din 1874, cu ajutorul lui Titu Maiorescu, s-a întors în învățământ, fiind încadrat ca institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din Păcurari. În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Remarcabile sunt cele două manuale școlare realizate de Ion Creangă și colegi institutori, tipărite în mii de exemplare. Cu ajutorul lui Mihai Eminescu ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare, devenind un scriitor foarte apreciat. Din 1880, la sfatul bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie „Amintiri din copilărie”. În anii următori îşi vede tipărite primele trei părţi. În 1878, pentru lucrările sale didactice, a fost decorat cu Medalia Bene Merenti, iar în 1883, i s-a conferit Ordinul Coroana României, decorații pe care nu le-a purtat însă niciodată. Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte. Vestea morţii lui Mihai Eminescu îl afectează foarte mult. După ani de suferinţă, Ion Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a  patra din „Amintiri din copilărie” a fost publicată postum, în anul 1892.

Parteneri media: Radio România Cultural, Observator Cultural, Contemporanul, AgentiadeCarte.ro, Zile și Nopți, publicația on-line IQool, Agerpres, Radio Trinitas, Modernism, Ordinea Zilei, Revista de cultură Familia, OPT motive.

Total Views: 282 ,