Corespondențe de aprilie #1 | „Cartea cu prieteni” – O privire asupra unei lumi dispărute

0
47

Născut în 1932, într-o comună brăileană, ca și marele Panait, de care l-au legat multe, Fănuș Neagu s-a impus încă de la debut ca unul dintre cei mai originali prozatori ai noștri, devenind în timp un adevărat maestru al metaforelor – romancier, dramaturg, scenarist, pamfletar și, nu în ultimul rând, cronicar sportiv. Dar dincolo de reputația sa de scriitor, Fănuș era el însuși un personaj unic. Înalt, trupeș, blond și cu voce tunătoare și rostire năvalnică, era imposibil de ignorat oriunde intra. Deloc străin de plăcerile vieții, a fost un membru de vază al boemei bucureștene, azi dispărută. I-a plăcut vinul, dar și mai mult i-a plăcut să-l bea alături de prieteni, și slavă domnului, a avut destui, astfel că în 1979 a simțit nevoia să scrie o „Carte cu prieteni”, urmată la câțiva ani de o „A doua carte cu prieteni”. Cele două cărți sunt mai mult decât un omagiu adus prieteniei de un scriitor hărăzit cu harul vorbelor meșteșugite, ele coborând direct din vraja lui Mateiu și dezvăluindu-ne o lume fabuloasă care a dispărut iremediabil: cea a boemei și a literaturii secolului XX. De aceea, în 2009, editura Muzeul Literaturii Române a reunit cele două volume și a tipărit o ediție cu adevărat elegantă. Coperta patru reproduce un colaj primit cadou de scriitor de la personajele cărții sale, cu ocazia împlinirii a 50 de ani. În mijlocul colajului realizat de pictorul Constantin Piliuță se află un bust al scriitorului înconjurat de o inimă întocmită din sticle de șampanie și de diverse mesaje șugubețe ale câtorva frumoși nebuni ai marilor orașe. Ce poate fi mai potrivit pentru coperta acestei cărți?  În ea descoperim lumea lui Fănuș, care e populată nu doar de toți scriitorii generației sale, de mulți actori faimoși, dar și de prietenii săi imaginari – Anton Pann, Bacovia, Sadoveanu, Camil Petrescu și chiar Ion Creangă – personaje cu care dacă s-ar fi întâlnit, cu siguranță ar fi avut multe povești de povestit și ulcioare de vin de golit. Ca tot ce a scris el, acest panteon de figuri exemplare ne duce prin lumi magice, luxuriante și îmbelșugate, pe care muritorii de rând nu le pot vedea, fără a purta ochelarii ascunși în paginile așternute de acest vrăjitor al vorbelor cu tâlc.

Text de Radu Băieșu, muzeograf MNLR

Total Views: 47 ,