Două figuri esențiale ale creației literare de limbă germană, Ingeborg Bachmann și Paul Celan, sunt reunite din nou în mod simbolic, prin două expoziții documentare, organizate la Muzeul Național de Artă Contemporană și Muzeul Brukenthal din Sibiu, în perioada 12 februarie – 1 martie 2026, care le prezintă parcursurile literare și de viață, precum și întâlnirea lor afectivă aflată la originea unei corespondențe tulburătoare, a unor pagini literare de o forță și de o sensibilitate fără egal. Forumul Cultural Austriac și Muzeul Național al Literaturii Române din București prezintă la Sibiu o dublă expoziție SCRIERI ANTIRĂZBOINICE – INGEBORG BACHMANN 1926 – 1973, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la nașterea scriitoarei, și PAUL CELAN – printre cuvinte / unter den Wörtern. Cea din urmă este o expoziție literară cu un important succes internațional, care revine într-un nou format pentru a pune în lumină contextul scrierilor celor doi autori și al legăturii lor de suflet. Vernisajul va avea loc în data de 12 martie, ora 18.00, str. Tribunei nr. 6, Sibiu.
„Vreau ca războiul să ia sfârșit” – această afirmație din romanul „Mălină” ar putea reprezenta mottoul întregii opere a lui Ingeborg Bachmann. Poemele, piesele de teatru radiofonic, povestirile, romanele și studiile sale literar-teoretice reprezintă un vast corpus de scrieri împotriva războiului, sub cele mai variate genuri și forme stilistice.
Având profunde referințe și semnificații actuale, expoziția „SCRIERI ANTIRĂZBOINICE – INGEBORG BACHMANN 1926-1973″ se articulează în jurul volumului „Scrieri antirăzboinice”, o culegere de texte importante ale lui Ingeborg Bachmann. Parcursul expozițional conduce vizitatorul printre principalele repere ale operei scriitoarei, punând accentul pe semnificația politică a creației sale, dar și pe angajamentul său politic direct. Explicațiile sunt completate de câteva imagini de arhivă ale teatrelor de război din Europa și din lume, împotriva cărora militează Ingeborg Bachmann.
Pe panouri sunt reunite și texte în premieră, precum fragmentele din jurnalul de război al scriitoarei (1945), dar și fotografii inedite sau înregistrări sonore originale ale lui Ingeborg Bachmann din arhiva sa privată, care pot fi accesate prin scanarea unor coduri QR.
Expoziția este curatoriată de Helga Pocheim, având la bază un concept științific de Hans Holler, iar grafica este semnată de Erika Thiimmel. Traducerea și adaptarea versiunii românești aparțin Monicăi-Maria Aldea. Expoziția este prezentată cu sprijinul editurii Humanitas Fiction și al traducătoarelor Ana Mureșan și Ramona Trufin.
Scriitoare și poetă austriacă, Ingeborg Bachmann este considerată una dintre cele mai importante autoare mondiale ale secolului XX. în opera sa, ea se concentrează cu predilecție asupra rolului femeilor într-o societate patriarhală, asupra consecințelor războiului și ale păcii, precum și asupra diversității suferinței umane individuale. Născută în 1926 la Klagenfurt (Austria), într-o familie de profesori, Ingeborg Bachmann își manifestă de timpuriu opoziția acerbă față de convingerile politice de extremă-dreapta ale tatălui, adversitate ce devine o constantă a operei sale. După studii de filozofie, psihologie, germanistică și drept la Innsbruck, Graz și Viena, obține titlul de doctor cu o teză despre receptarea critică a lui Heidegger. în 1948, îl întâlnește pe poetul Paul Celan, originar din România, cu care trăiește o relație de iubire și prietenie care va avea o influență hotărâtoare asupra vieții și a operei sale. Trăiește între Austria, Germania și Italia, și trece progresiv de la poezie la proză. 0 altă întâlnire care lasă o urmă puternică în cariera sa literară este cea cu renumitul romancier și dramaturg Max Frisch- (1911-1991). Ingeborg Bachmann a primit Premiul pentru Literatură al orașului Bremen (1957), Premiul Georg Buchner pentru Literatură (1964) și Marele Premiu de Stat al Austriei (1968). își pierde viața în 1973, într-un accident tragic și anume un incendiu izbucnit în locuința sa de la Roma. Din 1977, „Premiul literar Ingeborg Bachmann” este acordat anual în memoria sa, în orașul său natal, Klagenfurt.
Tradusă în 10 limbi, expoziția „PAUL CELAN – printre cuvinte/ unter den Wörten” este una dintre cele mai de succes expoziții literare itinerante din Europa. Inițiată de Forumul Cultural Austriac, ea este realizată în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române din București și cu Universitatea din București. Expoziția reunește documente din arhiva Muzeului Național al Literaturii Române (fondul Alfred Margul-Sperber) și din arhiva personală Petre Solomon, prin amabilitatea fiului său, regizorul Alexandru Solomon. Aceasta încearcă să surprindă scurta existență a poetului, traducătorului și eseistului Paul Celan, parcurgând cele mai importante momente din viața sa, proiectate în contextul istoric.
Artist care a marcat gândirea poetică europeană a secolului trecut, Paul Celan (Paul Antschel) s-a născut la Cernăuți, în 1920, într-o familie evreiască, vorbitoare de limbă germană. își începe studiile universitare la Tours (Franța), unde pleacă în 1938; revine în România înaintea izbucnirii celui de-ai Doilea Război Mondial. După 22 iunie 1941 este mobilizat în detașamentele de muncă obligatorie pentru bărbații evrei la Rădăzani, Fălticeni și Tăbărești; părinții săi mor, succesiv, în lagăre din Transnistria, unde sunt deportați în iunie 1942. în aprilie 1945 Celan se refugiază la București, unde locuiește până în decembrie 1947, când părăsește definitiv România. După șase luni petrecute la Viena (unde o întâlnește pe Ingeborg Bachmann), se stabilește la Paris. Studiază la Sorbona, iar din 1959 ocupă postul de lector de limba germană la Ecole Normale Superieure. Scriind literatură numai în limba germană, Celan publică o serie de volume de versuri care l-au consacrat drept unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului XX. De asemenea, traduce în germană din Paul Valery, Henri Michaux, Rene Char, Osip Mandelștam, printre aiții, precum și prima carte franceză a lui Emil Cioran. Paul Celan primește în 1958 Premiul Literar al Orașului Bremen, iar în 1960 i se decernează Premiul Georg Buchner. Bolnav, se sinucide în 1970, aruncându-se în Sena.
Acest dublu eveniment este organizat de Forumul Cultural Austriac, Muzeul de Artă Contemporană – Muzeul Național Brukenthal din Sibiu, Centrul Cultural German și Goethe-lnstitut București, cu sprijinul Muzeului Național al Literaturii Române București și al Ministerului federal austriac al Afacerilor Europene și Internaționale.
