Eugenia Tănase, Jenica Atanasiù, Génica Tănăsescu, Eugénie Tanasesco, Génica Athanasiou, chiar și Génica Anet sau Geneviève Arès. Toate aceste nume, diminutive și pseudonime în variante subtile, au desemnat, rând pe rând sau simultan, o femeie care a rămas pentru totdeauna misterioasă în spatele măștilor de teatru și interpretărilor dansate închipuind o floare, o stea sau o flacără. În urmă cu 55 de ani, la Lagny-sur-Marne, se stingea o personalitate uitată în Franța și încă mai puțin cunoscută în România, țara ei de origine, Génica Athanasiou, pe numele ei adevărat Eugenia Tănase, un nume care astăzi supraviețuiește doar prin scrisorile de dragoste pe care i le-a trimis Antonin Artaud, în perioada 1922 – 1927, celebrele „Lettres à Génica” sau „prin lumina sculpturală din anii 1920, pe care un Man Ray și un Philippe Halsmann au focalizat-o pe chipul ei atât de fotogenic”. Rămân însă și o carieră teatrală foarte activă între 1921 și 1939, adică cele două decenii care corespund cu exactitate existenței Atelierului lui Dullin, precum și o carieră cinematografică și mai scurtă, dar marcată de primele roluri notabile din filmele unor mari regizori. În 2019, Muzeul Național al Literaturii Române îi dedica o expoziție și un catalog, iar astăzi, îi dedicăm un scurt remember.
Prezentare: Iuliana Miu, redactor Editura MLR
Filmare și montaj: Daniel Paul Ciobanu
