„Cu toții am citit Moara cu noroc, dar câți dintre noi știu că Slavici a scris și un roman cu acțiunea plasată în nebuloasa perioadă a formării poporului român, undeva în primul mileniu creștin? Din O scrisoare pierdută putem cita oricând o replică-două-trei, căci ne-am întâlnit cu ea fie la școală, fie la teatru, însă bănuiesc că prea puțini au auzit despre mica farsă O soacră, prima comedie a lui Caragiale. Sunt doar două exemple dintre sutele posibile. Adevărul e că, deși studiem în școală istoria literaturii române, o cunoaștem destul de puțin. Uităm, adeseori, că scriitorii noștri de prim-plan au fost și ei oameni și că n-au avut numai zile faste. Ei nu sunt nici statui, nici, Doamne ferește, sfinți. Uităm, iarăși, că și autorii de pluton pot da la iveală capodopere și că surprizele sunt mereu posibile. Avem o mare literatură, cum cred unii critici? Avem, dimpotrivă, una minoră, căutându-și de două secole, o legitimare europeană? Nu-mi bat capul cu asemenea întrebări. Cu bunele și cu relele ei, știu că e pasionantă. Și cred că merită efortul de a-i descoperi secretele împreună.” Așa descrie criticul Cosmin Ciotloș proiectul De bine, de rău. Istorii literare, o provocare lansată de MNLR, la care a răspuns cu entuziasm. Din acest punct, rămâne ca noi toți să ne bucurăm de rezultat!
