Expoziția Remember Perpessicius

0
42

21 octombrie – 26 noiembrie 2021

Sediul MNLR, Strada Nicolae Crețulescu 8

Înființarea MNLR se datorează fondatorului Dumitru Panaitescu – Perpessicius, care în 1957 a avut inițitiva de a crea un Muzeu al Literaturii Române, iar în 1970, revista muzeului, cu continuitate până astăzi, Manuscriptum. La 130 de la nașterea criticului şi istoricului literar Perpessicius, MNLR v-a pregătit o expoziție de documente din arhiva MNLR, în care puteți desluși fragmente ale muncii sale laborioase de cronicar, pagini de corespondență și de jurnal.

Dumitru Panaitescu – Perpessicius s-a născut la Brăila, la 21 octombrie 1891. A urmat studiile universitare la Bucureşti. I-a avut profesori pe Ovid Densusianu, Nicolae Iorga, Ion Bogdan, Mihail Dragomirescu, Ion Bianu. Debutează în 1911, cu schița Omida – Din lumea celor care se târăsc, pe care o publică în revista Flori de câmp, cu pseudonimul Victor Pribeagu, iar în 1913, cu poezie în Versuri și proză cu pseudonimul D. Pandara. Pseudonimul Perpessicius („cel încercat de suferință”) va apărea odată cu publicarea, în revista Cronica a scriitorului Tudor Arghezi, a poemului Ad provinciales, meum in Gretchen amorem spernentes. În urma participării pe frontul din Dobrogea, în Primul Război Mondial, este grav rănit la mâna dreaptă, rămânând cu o invaliditate pentru întreaga viață, fapt ce l-a determinat să scrie cu mâna stângă. Experiența războiului va fi reflectată în volumul său Scut și targă. În 1918 înființează revista Letopiseți.

La Radio începe să colaboreze încă din 1929, iar în perioada 1934-1938 semnează Cronica literară. Contribuie, cu peste 700 de intervenții la radio, la afirmarea cronicii literare radiofonice. A fost un reputat publicist, colaborând cu numeroase reviste și ziare: Cugetul românesc, Ideea europeană, România, ziarul lui Cezar Petrescu, Cuvîntul, Lumea, Universul literar, Revista Fundaţiilor Regale, Contemporanul, Viaţa românească, România literară, Luceafărul.

În locuința sa, situată pe Strada Eminescu nr. 22, avea să dedice numeroși ani studierii manuscriselor eminesciene, o muncă însemnată, începută în 1933, și care a putut fi, astfel, continuată de eminescologii Petru Creția și Dimitrie Vatamaniuc. Este bine cunoscut faptul că, pentru descrifrarea manuscriselor, Perpessicius folosea lupe de bijutier, precum cele care se regăsesc la Casa memorială „Dumitru Panaitescu Perpessicius” din Brăila.

Ediția critică a operei eminesciene se regăsește în cele șase volume de Opere, 1939-1963. Printre volumele publicate, menționăm: Repertoriu critic. Sugestii critice (1923), Antologia poeţilor de azi (I-II, 1925, 1928, în colaborare cu Ion Pillat), Itinerar sentimental (1932), Menţiuni critice (volumele I-V, 1928-1947), De la Chateaubriand la Mallarmé, antologie de critică franceză literară (1938), Opere, Mihai Eminescu (volumele I-VI, 1939, 1943, 1944, 1952, 1958, 1963), Dictando divers (1940), Jurnal de lector completat cu Eminesciana (1944), Menţiuni de istoriografie literară şi folclor (volumele I-III, 1961-1967), Alte menţiuni de istoriografie literară şi folclor (volumele I-III, 1961, 1964, 1967), Opere alese, Mihai Eminescu (volumele I-II; 1964, 1965), Memorialul de ziaristică (1970), Eminesciana (1971), Lecturi intermitente (1971), Opere (volumele I-XII, 1966 – 1983).

În 1945 devine membru corespondent și, din 1956, membru titular al Academiei Române.

 Expoziția poate fi vizitată de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00, doar în baza prezentării certificatului verde și a rezervării la adresa programe@mnlr.ro sau la numărul 0736.598.451 (WhatsApp).

Total Views: 42 ,