Luana Stroe, coordonatorul Editurii Muzeul Literaturii Române, intră în dialog cu prof. univ. dr. Mihai Zamfir pentru a readuce în atenția publicului imaginea unui scriitor discret, cultivat, sofisticat, cu o voce autentică, în căutarea amănuntului concret, după cum el însuși mărturisea. Despre Constantin Țoiu și despre opera sa, în special despre romanul-parabolă Galeria cu viță sălbatică, în materialul disponibil aici:
Constantin Țoiu a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti în vara anului 1946. Printre profesorii săi s-au numărat Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai Ralea, Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti. A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. A fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat editorial în 1965, cu romanul Moartea în pădure.
Scrieri: Moartea în pădure (roman); Duminica muților (nuvele); Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; romanul a fost tradus în limbile franceză, engleză, germană, maghiară și polonă); Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (roman), (reeditare în 1997); Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994); Barbarius (roman); Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică); Alte pretexte (eseuri); Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete după-amiaza; Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac. Cel mai cunoscut roman al său este Galeria cu viță sălbatică, care prezintă ecouri ale realismului magic, specific romanului latino-american.
