Grădina Muzeului Național al Literaturii Române a devenit, joi, 18 septembrie 2025, din nou o oază de cuvânt și emoție în mijlocul orașului agitat. Aici au avut loc lecturi publice ale poeților din Filiala București Poezie a Uniunii Scriitorilor din România, voci reprezentative ale poeziei contemporane românești, invitați în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București.
Evenimentul a reunit nu mai puțin de treisprezece poeți, fiecare purtând în glas și vers propria sensibilitate, propriul univers poetic: Flavia Adam, Gabriel Burlacu, Liviu Capșa, Simona Grazia Dima, Miruna Drăghici, Nicoleta Milea, Victoria Milescu, Costinel Petrache, Vasile Poenaru, Carmen Secere, Mihaela Stanciu și Mihai Vasilescu. Sub moderația atentă și echilibrată a Evelynei Maria Croitoru și a lui Horia Gârbea, lecturile s-au desfășurat într-o atmosferă caldă, prietenoasă, dar în același timp profundă, cu reverberații interioare pe care doar poezia le poate provoca.
Ce a impresionat a fost nu doar diversitatea stilistică a poeților invitați, de la lirismul clasic la explorări moderne, de la poezie confesivă la reflecție filozofică, ci și felul în care aceste voci reușesc să dialogheze între ele și cu publicul. Poezia, în forma ei rostită, a devenit astfel un act de rezistență, o formă de a păstra viu ceea ce este esențial: umanitatea noastră profundă.
Grădina MNLR s-a transformat, pentru câteva ore, într-un spațiu sacru al rostirii și al tăcerii. Fiecare poem citit a fost o invitație la reflecție, o punte între autor și public, între prezent și viitor, între experiența personală și memoria colectivă. Departe de a fi doar un exercițiu estetic, poezia a devenit aici o formă de comuniune. Tehnologia tinde să ne uniformizeze gândirea și să ne grăbească reacțiile, iar astfel de întâlniri literare capătă un rol vital. Nu doar că sprijină creația poetică actuală, dar oferă și un spațiu autentic în care sensul, cuvântul și emoția își recapătă greutatea. Festivalul Internațional de Poezie București, prin această manifestare dedicată poeților români contemporani, reconfirmă faptul că poezia nu este marginală, ci esențială – un fel de respirație a spiritului într-un timp al fragmentării.
Lecturile au fost o adevărată celebrare a cuvântului viu, a diversității poetice și a întâlnirii umane prin poezie. Iar Grădina MNLR a fost, pentru o zi, nu doar un loc, ci un timp al poeziei.
Credit foto: Dan Marinescu
