În Grădina Muzeului Național al Literaturii Române s-a petrecut un moment rar – o întoarcere a cuvântului scris spre scena poeziei, dar purtând amprenta unei voci care, de zeci de ani, a traversat artele cu aceeași eleganță cu care alții abia le ating.
Sâmbătă, 20 septembrie 2025, ora 20.00, în cadrul Festivalului Internațional de Poezie București, a avut loc lansarea volumului „Cântece” de Mircea Florian – o apariție editorială Tracus Arte ce reunește, în mod selectiv, o parte din poemele sale scrise și cântate de-a lungul timpului. Cartea este, în fond, o hartă afectivă a unei vieți trăite poetic, muzical, artistic – dar și în tăcere, în răbdarea sertarelor, a cutiilor, a foilor rătăcite și regăsite, a textelor salvate în computere, după cum frumos remarca Ion Bogdan Lefter, unul dintre invitaţii lui Mircea Florian.
Poezia s-a întâlnit cu muzica, iar cuvântul a devenit ecou în sunet, deoarece seara nu a fost doar o lansare de carte, ci o experiență multidisciplinară, o evocare a unei cariere atipice, unde granițele dintre formele de expresie se dizolvă firesc. Mircea Florian, figură emblematică a muzicii alternative românești, dar și un poet al profunzimilor neconvenționale, a oferit publicului un concert care a completat perfect demersul editorial: cântecele sale nu doar însoțesc poemele – ele sunt, adesea, chiar poeme în sine, transmise cu forța unei voci înrădăcinate în istorie și libertate interioară.
Participarea unor personalități culturale precum Ion Bogdan Lefter, Dragoș Andriana şi directorul general al Muzeului Naţional al Literaturii Române, Ioan Cristescu, a subliniat caracterul complex și interactiv al evenimentului. Fiecare a adus o perspectivă proprie asupra operei lui Florian: de la contextualizări critice și reflecții personale, la intervenții muzicale sau afective care au făcut seara cu adevărat vie, reamintindu-ne că poezia poate trăi nu doar în solemnitate, ci și în vibrație, în ritm, în improvizație.
Cartea „Cântece” nu este un debut în sensul clasic al termenului – ci, mai degrabă, un act de recuperare și asumare, o formă de a da glas (scris) unei dimensiuni poetice care a existat dintotdeauna în universul artistic al lui Mircea Florian. E un gest de ordine, dar și de revelație: cititorul va descoperi în paginile sale nu doar versuri, ci fragmente dintr-o istorie personală care devine, prin artă, colectivă.
Seara din Grădina MNLR a fost, așadar, o împletire de epoci, genuri, idei. A fost o celebrare a poeziei care vine din alte registre, care nu se limitează la pagină sau la scenă, ci le unește într-un singur act de expresie autentică. Mircea Florian nu a lansat doar o carte – a oferit o parte din sine, din memorie, din tăcerea în care s-au născut cândva cuvintele care azi se cântă sau se citesc.
Credit foto: Dan Marinescu
