Muzeul Național al Literaturii Române organizează miercuri, 4 iunie 2025, ora 14.30, masa rotundă Remember Alice Voinescu, la sediul său din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Participă: Bianca-Burța Cernat, Iulia Popovici, Andreea Răsuceanu, Anița Grigoriu. Moderator: Ioan Cristescu, director general al MNLR.
Alice Voinescu (10 februarie 1885 – 4 iunie 1961) este absolventă a Facultății de Litere și Filosofie (Universitatea din București), iar în 1913 își ia doctoratul la Sorbona, devenind prima femeie din România cu doctorat în filosofie.
Deși i se propune să predea la Sorbona, refuză și se întoarce în țară, unde se căsătorește cu avocatul Stelian Voinescu. Este respinsă la concursul pentru Catedra de Istoria filosofiei moderne de la Facultatea de Litere și Filosofie, unde posturile de profesor universitar nu puteau fi ocupate decât de bărbați. Reorientându-se, în 1922 devine profesoară de estetică și istorie a teatrului la Conservatorul Regal de Muzică și Artă Dramatică. Datorită însușirilor ei intelectuale excepționale este unanim apreciată, din 1925 până în 1939 fiind invitată de Paul Desjardins la dezbaterile de la Pontigny, alături de personalități culturale europene ale vremii. În 1940, condamnă asasinarea lui Nicolae Iorga, în mod public.
Odată cu instaurarea regimului comunist este pensionată, în 1948, apoi arestată (1951), pentru un an și șapte luni, și trimisă în domiciliu forțat la Costești, județul Iași. În 1954 i se permite să revină în București, unde va trăi modest, din traduceri și o mică pensie. Jurnalul său, apărut postum (1997), este o operă de o impresionantă calitate intelectuală, care cuprinde perioada 1929-1961, o cronică a unor vremuri frământate și a unei existențe care izbutește să se înalțe deasupra lor, prin credință și disciplină interioară.
