Academia Română, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga-Monahia Benedicta” – Mănăstirea Putna, Muzeul Național al Literaturii Române și Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu” vă invită marți, 5 mai 2026, de la ora 11.00, în Aula Academiei Române, Calea Victoriei 125, la o sesiune omagială dedicată unei ilustre personalități a culturii române: acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – eminescolog, comparatist, critic și istoric literar, profesor universitar și membru marcant al Academiei Române –, la 20 de ani de la trecerea în veșnicie.
Evenimentul își propune să aducă în atenția publicului complexitatea unei biografii intelectuale și spirituale de excepție, care a marcat indenegabil dezvoltarea studiilor umaniste din România.
Programul sesiunii omagiale reunește personalități ale vieții academice, culturale și religioase:
• acad. Marius Andruh, Președintele Academiei Române
• acad. Mircea Martin, președintele Secției de filologie și literatură a Academiei Române
• Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor
• Arhimandrit Melchisedec, Starețul Mănăstirii Putna
• prof. univ. dr. Mihai Zamfir, membru de onoare al Academiei Române
• prof. univ. dr. Laura Bădescu, director al Institutului de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”
• prof. Teodora Stanciu, jurnalist cultural, Radio Trinitas
• Carmen Brăgaru, cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”
• conf. univ. dr. Silviu Mihăilă, Academia de Studii Economice din București.
Evenimentul va include și proiecția filmului documentar „Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cununa devenirii”, realizat de regizoarea Cristina Chirvasie.
Moderatorul sesiunii omagiale: prof. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul general al Muzeului Național al Literaturii Române.
Zoe Dumitrescu-Bușulenga a fost una dintre cele mai importante figuri ale culturii române din secolul al XX-lea. Critic și istoric literar de anvergură, s-a manifestat deopotrivă, cu elocință și substanță, și în domeniul criticii de artă, al muzicii, al filosofiei culturii, probând o viziune interdisciplinară și o deschidere constantă către dialogul cultural european și universal.
A fost profesor la catedra de Literatură comparată a Filologiei bucureștene, într-un magisterium de rară dedicație, formând, cu dragoste, generații întregi de studenți, conform unui înalt model paideic umanist, în descendența lui Tudor Vianu și G. Călinescu. Ca membru titular și ca vice-președinte al Academiei Române, apoi ca director al Accademia di Romania din Roma, Zoe Dumitrescu-Bușulenga a avut un rol esențial în viața intelectuală românească, fiind apreciată pentru rigoarea cercetării, erudiția vastă și capacitatea de sinteză.
Zoe Dumitrescu‑Bușulenga s‑a născut în 20 august 1920 la București, în familia lui Nicolae Dumitrescu, avocat, și a Mariei Apostol, profesoară. De mică, a fost familiarizată de tatăl ei cu literatura clasică franceză și germană, iar prin bunicul preot și o soră a bunicii au venit deprinderile timpurii ale vieții spirituale. A dorit să urmeze Conservatorul și să îmbrățișeze o carieră muzicală, dar, din motive de sănătate, a studiat Dreptul și Literele la Universitatea din București. În perioada de dinainte de 1989 a pledat, de la catedră și prin scrisul ei, pentru recunoașterea marilor nume ale culturii române: Eminescu, Brâncuși, Enescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu. Înfruntând presiunile timpului, a înscris Biblia în bibliografia esențială a studenților săi. Din 1975, a început să petreacă verile la Mănăstirea Văratec.
Printre cărțile care alcătuiesc opera scrisă a acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cele mai însemnate sunt: „Eminescu. Viața”, „Eminescu și romantismul german”, „Eminescu. Creație și cultură”, „Ion Creangă”, „Renașterea, umanismul și dialogul artelor”, „Valori și echivalențe umanistice”, „Sofocle și condiția umană”, „Periplu umanistic”, „Contemporanii mei. Portrete”.
Meritele culturale i‑au fost recunoscute prin mai multe premii și distincții, precum: Premiul Special al Uniunii Scriitorilor, Premiul Internațional Herder pentru volumul „Eminescu și romantismul german”, Comandor al Ordinului de Merit al Republicii Italiene.
După un deceniu de la moartea soțului, Apostol Bușulenga, acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a intrat în cinul monahal, primind numele de Maica Benedicta, marcând dimensiunea spirituală profundă a destinului său.
A trecut la cele veșnice în 5 mai 2006 și a fost înmormântată, conform dorinței testamentare, la Mănăstirea Putna. Moștenirea sa culturală rămâne una de referință pentru studiile umaniste din România, fiind un reper de echilibru între tradiție, modernitate și spiritualitate.
