Academia Română și Muzeul Național al Literaturii Române organizează miercuri, 22 septembrie 2021, sesiunea științifică „Neagoe Basarab – 500 de ani de la moarte“. Manifestarea va avea loc în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu“ al Bibliotecii Academiei Române, începând cu ora 11.00.
Sesiunea va fi deschisă de cuvântul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, reputat istoric, specialist în perioada medievală românească și europeană. Vor susține prelegeri ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură a Academiei Române, prof. dr. Dan Zamfirescu, prof. univ. dr. Laura Bădescu. Întâlnirea va fi moderată de prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director general al Muzeului Național al Literaturii Române.
Cu acest prilej va fi lansat albumul-carte „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie“, publicat de Editura Argeșului și Muscelului în limbile română, engleză și greacă, un proiect susținut de Guvernul României. Prezintă prof. univ. dr. Nicolae Brânzea.
La 500 de ani de la moartea voievodului cărturar Neagoe Basarab, autor al celebrelor „Învățături către fiul său Teodosie“, evocăm personalitatea excepțională a domnitorului muntean, luminând aspecte mai puțin cunoscute sau aflate încă în dezbatere și analiză documentară.
Născut către către sfârșitul secolului al XV-lea (1481 sau 1482), Neagoe Basarab a rămas în conștiința românilor atât ca domnitor erudit, care a condus Țara Românească după principii europene renascentiste, cât și ca principe evlavios, ctitor al ansamblului monastic de la Curtea de Argeș, monument de arhitectură medievală, devenit celebru sub numele de Mănăstirea Argeșului. Astfel, Curtea de Argeș este în timpul domniei sale nu doar capitala țării, ci și capitala ortodoxiei și a culturii românești.
Fin diplomat și abil politician, înzestrat cu o inteligență vie, dublată de o educație și o cultură aleasă, Neagoe Basarab s-a străduit să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, să mențină relații de prietenie cu Ungaria și chiar să medieze conflictele dintre ortodocși și catolici pentru realizarea unei coaliții a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești către Europa, asumându-și, vizionar, un rol de apărare a creștinătății europene.
