Cu prilejul celor 90 de ani de la naștere, precum și 30 de ani de la grăbita dispariție a polivalentului scriitor (poet, dramaturg, prozator, eseist, traducător), unul dintre numele emblematice ale Generației ’60, Academia Română, Muzeul Național al Literaturii Române, Institutul de istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu sprijinul Fundației Marin Sorescu organizează, în data de 25 februarie 2026, ora 11.00, în Aula Academiei Române (Calea Victoriei 125), Sesiunea omagială Marin Sorescu 90.
Marin Sorescu s-a născut într-un an bisect, acum 90 de ani, într-o zi de 29 februarie. A povestit despre satul său natal, Bulzești, în „La Lilieci”, dar și despre experiența cazonă la Școala militară din Predeal, la finalul căreia ajunge să fie dat în urmărire din cauza nepredării mantalei. Jurnalul său dezvăluie impresiile unui călător curios și pasionat în țări precum Italia, Anglia, Olanda, Irlanda, Germania, Spania și Mexic. Piesele sale de teatru s-au jucat pe marile scene din țară și din lume. Poezia sa este unică, metafizică, ironică și ludică. Deși din din opera sa ce cuprinde poezie, romane, eseuri, jurnal au apărut 8 volume în colecția „Opere fundamentale”, publicată de Fundația Națională pentru Știință și Artă, I-III sunt importante pentru că – din punct de vedere al organizării – sunt în consens cu viziunea și criteriile autorului: primul pornește de la parodiile din 1964 și ajunge până la „Ceramica” din 1979, iar al doilea și al treilea volum include traseul său poetic de la „Tinerețea lui Don Quijote” până în 1997, la volumul „Puntea”, cu poeme scrise în ultima perioadă a vieții. Operele lui au fost traduse in: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franța, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria s.a., totalizând peste șaizeci de cărti apărute în străinătate.
Marin Sorescu a fost membru al Academiei Române, al Academiei Mallarmé din Paris, al Academiei Europene de Știință si Artă din Veneția, al Academiei de Arte, Știință si Profesii din Florența. A condus Revista Literară „Ramuri” și a fost președintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.
Critici de talie internațională au opinat că a fost unul dintre cei mai reprezentativi poeți contemporani ai lumii, fiind propus si nominalizat pentru Premiul Nobel. În țară i-au fost decernate cele mai înalte distincții: Premiul Academiei (de două ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de șase ori).
Dintre premiile internaționale cităm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie „Ospiti Napoli”, 1970; Premiul „Fernando Rielo”, Madrid 1983; Premiul „Felix Romuliana”, Belgrad 1994.
Despre opera sa de poet, dramaturg, pictor, eseist, prozator vor vorbi : Acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, Acad. Mircea Martin, președintele Secției de filologie şi literatură, CSI Lucian Chișu, Conf. univ. dr. Paul Cernat, Conf. univ. dr. Răzvan Voncu, Cătălin Davidescu, critic de artă, Prof.univ.dr. Ioan Cristescu
