Se spune că povestea Mărțișorului începe odată cu încarcerarea lui Tudor Arghezi în închisoarea Mănăstirii Văcărești, în 1919, unde Paraschiva, soția sa, îl vizita periodic pentru a-i aduce mâncare și tot ce mai avea nevoie pentru a supraviețui greutăților fiecărei zile trăite fără libertate. Atunci i-a venit pentru prima oară poetului ideea de a achiziționa un spațiu în zona pe care o putea observa de la fereastra închisorii, iar mai târziu experiența încarcerării i-au inspirat două dintre cele mai importante volume ale sale: „Flori de mucegai” și „Poarta neagră”.
În episodul 5, colega noastră Marieta Mihăiță, muzeograf la Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”, vă invită în lumea sa plină de poezie pentru a (re)descoperi împreună lumea argheziană și importanța spațiului în care Mărțișorul a fost construit pas cu pas, cameră cu cameră, un spațiu aflat în proximitatea unuia dintre cele mai importante locuri istorice din București, care și astăzi s-a păstrat în izolare și liniște față de nebunia orașului în care trăim/trăiam până de curând, datorită spațiului verde de aproape 2h care împrejmuiește această casă de patrimoniu cultural național.
Marieta Mihăiță este absolventă a Facultății de Jurnalism, iar muzeograf la Mărțișor de aproape 11 ani. Scrie poezie, iar la Festivalul Național de Poezie „Tudor Arghezi” de la Târgu-Jiu a primit chiar această distincție.
„A fi muzeograf înseamnă să fii câte un pic din toate. Să fii puțin actor, atunci când vorbești, să fii puțin avocat, atunci când militezi pentru libertatea gândirii și a demnității de om, să fii puțin visător când oprești timpul în loc și pătrunzi în sufletul celor din jur, dincolo de cuvânt. Cel mai dificil e de găsit, întotdeauna, „cuvântul potrivit”, iar dacă acest lucru ne reușește, în sfârșit, înseamnă că menirea noastră s-a împlinit.” (Marieta Mihăiță, 27 martie 2020)
