În episodul 3, ne-am refugiat împreună cu Ion Minulescu în artă, de această dată ne refugiem împreună cu Bacovia în lectură. Avem într-adevăr senzația că timpul s-a oprit, dar asta doar pentru că viteza din care cu toții ne-am oprit devenise năucitoare și poate nu mai știm să trăim în afara ei. Chiar dacă încă nu ne putem retrage în muzee și case memoriale pentru a contempla, muzeografii noștri vin mai aproape de sufletele voastre virtual. „… orașul devenise pustiu, iar eu stam rezemat între niște tejghele pline cu turnuri de cărți și înconjurat de rafturi ticsite cu alte zeci de mii de volume, care te amețeau numai privindu-le. Citeam titlurile acestor teancuri, și ele începeau, încet-încet, să se așeze, și chiar numele unor autori se confundau.” (George Bacovia, „Zborul cărților”, poem în proză apărut în revista „Orizonturi noi”, Bacău, anul I, nr. 2, iunie 1915, pp. 14-15, semnată Bob)
În episodul 4 este rândul colegei noastre Lelia Spirescu, muzeograf la Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”, să vă invite în lumea sa fermecată de fiecare cuvânt scris al poetului George Bacovia și de fiecare detaliu care a scris istoria uneia dintre cele mai frumoase povești de dragoste, cea dintre poet și soția sa, Agatha. De fiecare dată când veți (re)vizita casa memorială a poetului George Bacovia alături de ghidul nostru, veți simți cele mai intense emoții și veți avea senzația întoarcerii în timp.
„Iubesc acest loc, în fiecare zi descopăr și redescopăr obiecte, povești, crâmpeie din viața poetului George Bacovia și a familiei sale și nu numai. A fi muzeograf, din punctul meu de vedere, este jobul ideal. Să mergi în fiecare zi într-un muzeu, într-un loc ce-ți conferă atât de multă liniște, unde transmiți și primești emoție în aceeași măsură… cred că fiecare dintre noi își dorește asta.” (Lelia Spirescu, 26 martie 2020)
