Scriitoarea Simona Popescu a acceptat invitația noastră de a reveni în vizită la Casa Memorială „George și Agatha Bacovia”, acolo unde cu doi ani în urmă lansam împreună cu ea, cu Oana Băluță și Lea Rasovszky, un alt proiect special al secției: „Tu ce îți doreai să fii când erai mică?”, un proiect educațional pentru cei mici și cei mari care va reveni curând la MNLR.
„O autoprefaţă sau fotografie la un volum adaugă a înţelege mai aproape pe autor”, spune Bacovia într-o notă din „Divagări utile”. O autoprefaţă nu ne-a lăsat, dar avem cîteva fraze risipite prin interviuri care funcţionează ca nişte chei de lectură. A lăsat cîteva fotografii. Şi vocea! Care ni-l aduce mai aproape pe autor. Vocea lui: blîndă, catifelată, liniştită, deloc jucată, nimic declamatoriu, poate doar o undă de tristeţe, de melancolie, vocea unui om în vîrstă (avea 73 de ani la înregistrare) şi din alte vremuri.
Muzica vocii lui, lungind cîteodată cuvintele, uneori stinsă, alteori voalată, păstrează şi firescul dintr-o, să zicem, conversaţie. Nu spunea el, de altfel, „Scriu precum vorbesc cu cineva”? Şi-şi citeşte versurile ca şi cum ar vorbi cu cineva – el, din altă epocă, din altă vîrstă – a resemnării, poate. Nu în cazul multor poeţi vocea face priză cu omul şi cu ceea ce el a scris. La Bacovia, suprapunerea e emoţionantă.” (Simona Popescu, „Prefaţă. Enigmaticul Bacovia şi literatura pentru totdeauna”)
Am povestit cu Simona Popescu despre tristețea marelui poet, despre obiectele de suflet păstrate și astăzi în camera scriitorului, despre vizita pe care Gellu Naum i-a făcut-o lui George Bacovia într-un timp ce pare din altă viață, despre vocea lui specială păstrată la Radiodifuziune și devenită astăzi cunoscută tuturor celor care au avut ocazia de a cumpăra CD-ul publicat la Casa Radio sau care au pășit pragul Casei „George și Agatha Bacovia”.
Simona Popescu este poetă, prozatoare şi eseistă. Conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti, unde, pe lîngă cursuri de istoria literaturii române (mai ales legate de avangardă şi postmodernism), ţine şi cursuri de creative writing. A publicat cinci volume de poezie (primul, Xilofonul şi alte poeme, 1990, a fost tradus în maghiară de Editura Pont Kiado, în 1998; ultimul, Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie, 2006, a fost tradus, fragmentar, în franceză şi germană la PHI din Luxembourg, 2008), un roman, Exuvii (1997), ajuns la ediţia a cincea (2011), tradus în poloneză, maghiară și franceză (Wylinka, 2002; Vedlések, 2008, Exuviae, 2015), un volum de eseuri, Volubilis (1998) şi două cărţi de critificţiune legate de poetul suprarealist Gellu Naum. A coordonat scrierea romanului colectiv Rubik (2008), semnat de 29 de tineri autori. Cărţile ei au fost premiate, iar fragmente din ele au fost incluse în manuale pentru liceu sau studiate la Universităţi din România. E prezentă în numeroase antologii româneşti sau din străinătate (Une Anthologie de Rencontres. Biennale Internationale des Poètes en Val-de-Marne, Leo Scheer, Franţa, 2002; Nostalgia. Eseje o tęsknocie za komunizmem, Czarne, Polonia, 2002; Literarisches Tandem, SH-Verlag, Germania, 2005; Douze écrivains roumains. Anthologie Les Belles Étrangères, L’Inventaire, Franţa, 2005; New European Poets, de Wayne Miller şi Kevin Prufer, Graywolf Press, Saint Paul, SUA, 2008; etc.). A fost invitată la festivaluri de poezie din ţară şi din străinătate (Trois-Rivières/Canada, Struga, Genova, Medana, Val-de-Marne, festivalul Writing Europe/Olanda etc.) şi a participat la mese rotunde, sesiuni de lecturi literare şi work-shop-uri în România sau în străinătate. Este membră a PEN-Club România, a USR şi a ASPRO. În 2005 a fost invitată să reprezinte literatura română în cadrul programului Ministerului Culturii din Franţa, Les Belles Étrangères.
„Memoria obiectelor mici și mari pe înțelesul tuturor” este un proiect prin care vom spune poveștile obiectelor de patrimoniu aflate în cele cinci case memoriale aflate în patrimoniul MNLR împreună cu personalități culturale remarcabile din diferite domenii, a căror istorie personală se întâlnește cu istoria obiectelor prezentate de ei. Nu vom afla doar povestea obiectelor de patrimoniu, fie ele mai valoroase prin prețiozitatea și unicitatea lor sau prin contextualizarea istorică și prin importanța pe care au dobândit-o datorită scriitorilor cărora le-au aparținut și familiilor acestora, ci vom împărtăși și amintiri și trăiri din viața invitaților noștri.
Echipa de proiect:
Adrian David, muzeograf Casa Memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” și Casa Memorială „Liviu și Fanny Liviu Rebreanu”
Dorothea Nicolescu, muzeograf Casa Memorială „Tudor Arghezi – Mărțișor”
Lelia Spirescu, muzeograf Casa Memorială „George șI Agatha Bacovia”
Mădălina Șchiopu, muzeograf Casa Memorială „Anton Pann”
Imagine: Grigoruț Stoica și Alex Ursu
Coordonator multimedia: Alex Ursu
Proiect coordonat și realizat de Andreea Drăghicescu