În timp ce pandemia pare să mai slăbească strânsoarea în care ne-a prins, iar lumea întreagă pare să iasă din starea de izolare și frică în care a fost cuprinsă mai bine de un an, noua realitate care ne așteaptă la capătul acestui drum pare a fi mai degrabă un tărâm al imaginației. Am invitat alături de noi unii dintre cei mai importanți scriitori contemporani români să împărtășească cu publicul nostru modul în care își imaginează că va arăta viața lor, a noastră, atunci când angoasa și durerea provocate de pandemie se vor sfârși.
Episodul #3 al celei de-a doua ediții a proiectului „Viața de la capăt: scriitorii imaginează lumea după pandemie”, creat de Institutul Cultural Român din New York avându-ne din nou parteneri, îl are protagonist pe unul dintre cei mai importanți poeți ai momentului, Răzvan Țupa, al cărei text a fost transpus în limba engleză de Andreea Scridon.
Răzvan ȚUPA s-a născut la Brăila, în 1975. Primul său volum, publicat în 2001, „fetiș”, a fost distins cu Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu”, la Botoșani, în ianuarie 2002. În 2005, a publicat volumul „corpuri românești” la Editura Cartea Românească, iar în 2011, a lansat „poetic. cerul din delft și alte corpuri românești”, la Casa de Editură Max Blecher. A fost unul dintre fondatorii revistei de poezie „Versus-Versum”, pe care a condus-o ca redactor șef din 2005 până în 2007. Din 2006 până în 2008, a fost redactor șef al revistei „Cuvântul”. A participat la festivaluri, ateliere și lecturi de poezie în București, Brașov, Constanța, Timișoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Buzău și în străinătate (Chișinău, Berlin, Bratislava, Budapesta, New York, Paris, Praga, Roma, Rotterdam, Stockholm, Tel Aviv și Zagreb). Serile literare pe care le-a organizat între 2005 și 2010 sunt documentate în volumul „Poeticile cotidianului de la seri de literatură în mișcare la Republica Poetica” (Casa de Pariuri Literare, 2015). Scrie pe poetic.ro și este membru Pen Club România.
„Semnătura stilistică a lui Țupa este poezia care apare ca fiind experimentală, rezistentă la formulele lingvistice și caracterizată prin interesul său pentru POETICA RELAȚIONALĂ”. (Adam J. Sorkin)
