„Locurile și spațiile teatrului: unitate și varietate”
Motto:
„Dacă Hamlet se îndoiește – «a fi sau a nu fi», spune el – teatrul, dimpotrivă, le unește afirmând – «a fi și a nu fi»!” (George Banu)
Teatrul este mitologic născut dintr-o călătorie a poetului Thespis care a traversat Grecia Antică într-o căruță care a servit drept primă scenă improvizată. Apoi s-a constituit un loc unic, un teatru în aer liber ce reunea mii de oameni, ca la Epidaur, unde s-au împlinit marile texte tragice, de la Eschil la Euripide. George Banu, reputatul teatrolog, urmărește succesiunea de locuri ale teatrului, de la piețele și catedralele Evului Mediu la sălile elisabetane sau italiene, cu tot ce implică ele ca public și joc, ca socialitate și teatralitate. Teatrul ultimului secol le-a preluat, dar le-a și diseminat în țesutul orașelor cu o libertate nebănuită pe care au cultivat-o mari regizori ca Ariane Mnouchkine, Peter Brook, Eugenio Barba, Andrei Șerban.
De la sedentaritate la mobilitate – iată itinerariile teatrului!
_________________________________
„Textele teatrului: repertoriu și actualitate”
„Dacă Hamlet se îndoiește – «a fi sau a nu fi», spune el – teatrul, dimpotrivă, le unește afirmând – «a fi și a nu fi»!” (George Banu)
Teatrul occidental s-a afirmat grație cuvintelor care stau la baza marilor texte ce constituie temelia acestei arte deplin europene. Texte legate de identitatea unei societăți la un moment istoric precis, greacă sau engleză, franceză sau italiană, germană sau rusă. Texte ce constituie repertoriul teatrului, soclul său permanent revizitat. Teatrul și textele sale – iată moștenirea pe care scena europeană o conservă și o explorează sistematic. De la Sofocle la Shakespeare, de la Molière la Goethe, de la Hugo la Cehov, de la Pirandello la Beckett sau Ionesco, George Banu ne invită la o vizită în acest muzeu imaginar al teatrului care e „repertoriul” ale cărui resurse sunt exploatate și valorizate de acest nou personaj care s-a impus ca o figură indispensabilă a teatrului modern: regizorul.
„Vorbe, vorbe, vorbe” – cum spune Hamlet, dar nu vorbe derizorii, ci vorbe cu gând și sens!
_______________________________
„Actorul și jocul: identificare și îndepărtare. De la jocul mascat și jocul corporal la psihologie și distanțare”
Motto:
„Dacă Hamlet se îndoiește – «a fi sau a nu fi», spune el – teatrul, dimpotrivă, le unește afirmând – «a fi și a nu fi»!” (George Banu)
Teatrul, de la origini, s-a bazat pe prezența actorilor care au încarnat personajele tragediilor sau comediilor. Actorii au utilizat instrumente indispensabile ca masca sau au adoptat reguli de protocol specifice unei epoci, s-au impus ca figuri unice, exemplare, dar s-au constituit și în companii. Actorul e cheia de boltă a teatrului. El e sclavul momentului, al „momentului împlinit”, cel a cărui amintire e memorabilă pentru spectatorul captivat. George Banu urmărește evoluția actorului și avatarurile sale, îi sesizează diferența de program de joc, îl asociază marilor revoluții ale scenei moderne, de la Stanislavski și Meyerhold la Brecht, Grotowski sau Brook!
Actorul este eroul scenei în care se asociază toate virtuțile, dar și viciile teatrului!
