Dezbatere „Ion Creangă, azi”

0
54

Muzeul Național al Literaturii Române organizează dezbaterea „Ion Creangă, azi”, cu prilejul împlinirii a 185 de ani de la nașterea lui Ion Creangă, marți, 1 martie 2022, de la ora 13.30, în Sala Perpessicius din Str. Nicolae Crețulescu 8. Participă: Paul Cernat, critic literar, profesor universitar (zoom), acad. Eugen Simion (zoom), Mircea A. Diaconu, critic literar, profesor universitar (zoom), Ioan Simuț, critic, istoric literar și profesor universitar (zoom), Laura Bădescu, istoric literar, Mircia Dumitrescu, grafician, membru corespondent al Academiei Române. Moderator: prof. univ. dr. Ioan Cristescu, director MNLR.

Ion Creangă (1 martie 1837, Humulești, județul Neamț – 31 decembrie 1889, Iași) a fost scriitor, învățător, diacon. Numele său era Ion Ștefănescu, dar l-a schimbat ulterior în Creangă, după mama lui, Smaranda. Despre puțini scriitori români s-au scris atât de multe monografii critice așa cum s-a întâmplat cu Ion Creangă. Este cunoscut datorită talentului său la scris povești și povestiri, precum și măiestriei de a compune o scriere autobiografică unică, „Amintiri din copilărie”. A învățat slovele la școala din satul natal, cu dascălul Vasile, apoi cu dascălul Iordache. Urmând ambiția mamei sale, care-l voia om învățat, a plecat de acasă pentru a-și continua studiile mai întâi la Broșteni, apoi la școala învățătorului Nicolae Nanu din Târgu Neamț, la noua „Shola publică” din același oraș, la Școala de Catiheți de la Fălticeni, iar în 1855, când aceasta se desființează, la Seminarul Socola din Iași. După moartea tatălui, petrecută în 1858, a fost nevoit să-și întrerupă studiile. Se căsătorește cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la Biserica Sfinții 40 de mucenici din Iași, numit cântăreț la aceeași biserică, hirotonit diacon și numit mai întâi la biserica Sfânta Treime, apoi la Sfinții 40 de Mucenici, până în 1863.

Doi ani mai devreme s-a înscris la Facultatea de Teologie, desființată în 1864. A urmat, imediat, cursurile Școlii Normale de la „Trei Ierarhi” pentru a deveni institutor. Aici și-a început și cariera pedagogică. În 1867, se desparte de soția sa și intră în conflict cu superiorii Bisericii. În 1872, a fost exclus din rândul clericilor și din învățământ. Rămas fără venituri, Ion Creangă și-a deschis un debit de „tiutiun” pe strada Cuza-Vodă, dar la schimbarea de guvern din 1874, cu ajutorul lui Titu Maiorescu, s-a întors în învățământ, fiind încadrat ca institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din Păcurari.

În 1875, îl cunoaşte pe Mihai Eminescu, numit într-o comisie de examinare a cărţilor didactice din Iaşi. Remarcabile sunt cele două manuale școlare realizate de Ion Creangă și colegi institutori, tipărite în mii de exemplare. Cu ajutorul lui Mihai Eminescu ajunge în cercul Junimii şi începe să publice constant poveşti şi povestiri în Convorbiri Literare, devenind un scriitor foarte apreciat. Din 1880, la sfatul bunului său prieten Eminescu, începe să pună pe hârtie „Amintiri din copilărie”. În anii următori îşi vede tipărite primele trei părţi. În 1878, pentru lucrările sale didactice, a fost decorat cu Medalia Bene Merenti, iar în 1883, i s-a conferit Ordinul Coroana României, decorații pe care nu le-a purtat însă niciodată. Starea sa de sănătate se înrăutăţeşte. Vestea morţii lui Mihai Eminescu îl afectează foarte mult. După ani de suferinţă, Ion Creangă se stinge în noaptea de 31 decembrie 1889, în urma unui atac cerebral. Partea a patra din „Amintiri din copilărie” a fost publicată postum, în anul 1892.

Participarea la eveniment se face prin rezervarea unui loc la adresa programe@mnlr.ro, la telefon 0736.598.451 (WhatsApp, Gabriela Toma), prin prezentarea, la sosire, a certificatului verde și purtarea măștii.

Total Views: 51 ,